în rolul lui Dennis din spectacolul Tinerețea Noastră
Dennis tot aduce pe masă ideea timpului pierdut în tinerețe. Ce sfat ai pentru tineri în acest sens?
Să aibă grijă la alegerile pe care le fac. Să nu regrete nimic din ceea ce fac; să regrete ceea ce nu fac. Și să încerce să își găsească modele și idealuri pe care apoi să le atingă, să le urmărească.
Dennis își construiește o imagine foarte puternică și impenetrabilă. Ce îl poate face vulnerabil?
Vulnerabil îl fac foarte multe lucruri. Doar că acoperă asta prin aroganță, agresivitate și bullying față de Warren. Așa cum spune replica-cheie: Voi toți credeți că am totală încredere în mine, dar nu e deloc așa.
Când și de ce încetează adulții să mai fie receptivi la ideea de vis și creativitate?
Când intervine blazarea, când nu mai visăm, când nu mai muncim pentru ceea ce am visat când eram tineri. Când nu mai suntem copii, când nu ne mai lăsăm să fim copii, când nu ne mai jucăm, când nu mai iubim, când nu ne mai îndrăgostim.
Și de ce se întâmplă asta?
Pentru că viața nu e așa cum ne-o imaginăm.
Cum putem rezista atunci când vedem din ce în ce mai des că viața nu e așa cum ne-o imaginăm?
Păstrându-ne speranța, credința și dragostea pentru ceea ce facem. Eu am norocul că mi-am ales meseria pe care o consider a fi cea mai frumoasă din lume.
De ce rămâne Dennis prieten cu Warren, fiind adesea iritat de energia lui?
Pentru că are nevoie de cineva care să-i respecte autoritatea fără să i-o conteste. Și totuși, în momentul de forță al lui Warren din final, când îi contestă autoritatea, respectă acest lucru.
Crezi că îl iubește, de fapt, pe Warren?
Sigur că da.
Și cum faci să iubești pe cineva în scenă?
Eu îl iubesc pe Tudor și în viața reală, deci nu știu cum să răspund la asta. Poate acordându-i atenție. Îndrăgostirea este un fenomen al atenției.
Comments