în rolul Jessicăi din spectacolul Tinerețea Noastră
Jessica e adesea stânjenită când vine vorba de experiențe sexuale. Totuși, din afară se resimte farmecul purității unui copil pus în acest context. Tu cum vezi lucrurile?
Cred că e o încercare a tânărului adolescent de a părea mai experimentat decât este. Cred că așa se comportă Jessica, în sensul în care îi e teamă să spună ce simte cu adevărat, încearcă să braveze, să diminueze experiența, să pară că "a fost doar o noapte", când de fapt, în interiorul ei, contează foarte mult. Desigur, și eu am trăit asta cândva. Iar farmecul vine de la acest sentiment de îndrăgosteală, care este foarte pur; ne face să fim foarte luminoși, foarte deschiși, deci vulnerabili. Ne atrage să vedem oameni îndrăgostiți în filme, spectacole, pentru că știm cum am fost noi în situațiile astea și ne bucură să îi vedem și pe alții în ipostaza asta vulnerabilă.
Știm că ții cursuri de dezvoltare personală pentru adolescenți. Ce ai învățat de la ei și ai adus în spectacol?
În adolescență există această nevoie foarte mare de a aparține, de a fi 'cool', de a fi integrat. Și atunci nu spunem cu adevărat ceea ce simțim și încercăm să părem într-un fel doar pentru a fi acceptați. Am observat asta și la adolescenții cu care lucrez, că încearcă să pară mai dezinteresați decât sunt și mai puțin emoționali, mesajul fiind că nu le pasă. Dar fac asta tocmai pentru că le pasă atât de tare și pentru că doare fiecare interacțiune cu un om, fiecare respingere.
Tu cum erai când erai de vârsta Jessicăi?
Mai naivă, dar n-aș zice că într-un sens rău. Mi se pare că e o etapă importantă pentru că vezi lucrurile dintr-un alt punct de vedere; le vezi luminos, cu speranță, le vezi entuziasmat. Fapul că după ți-o iei și se întâmplă diverse lucruri care te aduc cu picioarele pe pământ, face parte din procesul de maturizare. Și ce se întâmplă în spectacol e un soi de proces de maturizare pentru fiecare dintre personaje.
Crezi că acea naivitate îți dă mai mult curaj și îți permite să ai anumite experiențe pe care ulterior le diminuezi odată ce înaintezi în vârstă?
Aș spune că e chiar invers. Mi se pare că eram chiar mai încrâncenată când eram mică. Și cred că sunt mai curajoasă în momentul ăsta și mai dispusă să experimentez. Pentru mine a contat foarte mult, tot timpul, acest proces paralel între dorința de a fi o actriță mai bună și dorința de a fi un om mai bun și o femeie mai completă. Dacă viața părea înainte mai luminoasă, la un moment dat treci în partea cealaltă și vezi foarte mult negru, foarte mult rău. Dar apoi cele două se echilibrează cumva și așa devenim mai compleți, acceptând și binele și răul din noi. De cele mai multe ori, oamenii în adolescență, în tinerețe, sunt foarte naivi, se duc cu capul înainte, se îndrăgostesc… apoi sunt răniți și pentru că sunt răniți, se retrag, devin mai cinici, poate mai răutăcioși. Dar dacă ai capacitatea de a te da puțin înapoi ca să te uiți la tine și încerci să dai un sens durerii prin care ai trecut, se poate naște o evoluție personală foarte frumoasă.
Pentru cineva din afara sferei artistice, cum ai explica procesul de lucru la acest spectacol?
Pornești de la tine și de la trăirile tale, citești textul și îți imaginezi lucrurile pe care le spui. La repetiții încerci să fii cât mai adevărat, să vorbești cu partenerul și să-ți faci personajul prieten. Cred că puterea gândului e una dintre cele mai importante părți din procesul creativ. Cât de mult ești dispus să crezi, cât de mult ești dispus să lași să cadă în tine acel gând al personajului, atât va cădea și în spectator. Mie, personal, mi se întâmplă multe lucruri miraculoase atât la repetiții, cât și în timpul spectacolului, dacă sunt destul de relaxată și deschisă încât să primesc ce mi se întâmplă real în momentul în care sunt pe scenă. Mi-a luat foarte mult timp să-mi dau voie să fiu și abia acum încep să îmi doresc să mai și greșesc. Tot timpul am făcut lucrurile ca la carte, după un instinct bun pe care l-am avut, dar acum vreau să-mi dau voie să creez mai mult, să explorez mai mult partea exterioară a personajelor, dându-mi voie să nu merg "la sigur".
Comments