în rolul lui Leopold din spectacolul Funia
Am găsit un interviu cu tine din 2014 în care ai fost întrebat cum vezi situația teatrului și condiția actorului contemporan. Răspunsul tău începe cu teatrul se află într-o perioadă nefericită. Acum în ce perioadă se află teatrul?
Nu știu exact să spun cum e acum față de atunci. Cred că pandemia ne-a obligat pe toți să ne recalibrăm și să ne reorientăm în sensul bun al cuvântului, chiar dacă a părut o perioadă complicată și ne-a pus la colț. Cred că am ieșit de acolo fie mai buni, fie cu speranță de mai bine. N-aș zice că mai am aceeași viziune fatalistă pe care o aveam în 2014. Teatrul rămâne în continuare un loc sigur pentru cei rătăciți care vor să se regăsească, dar sigur că din punct de vedere administrativ, nu e cea mai fericită perioadă, pentru că pe administratorii culturii îi interesează orice mai puțin cultura.
Cum se îmbină actoria și regia cu viața ta personală? Adică în ce fel munca te crește pe tine, ca om?
Cred că sunt mai atent la oameni, fiind actor, și cred că uneori reușesc să citesc mai repede sentimente și opinii, iar asta mă ajută în interacțiuni. Apoi, oportunitatea asta de a mă exhiba pe scenă în fața unui public mă ajută să fiu mai temperat în viața personală și să nu mai am nevoie de atât de multă atenție, cum cred că aș avea dacă n-aș fi actor.
Ce ritualuri actoricești ai? În ce constă disciplina unui actor?
Sunt genul de om care se aruncă cu capul înainte la repetiții dar care are nevoie să dubleze asta de o formă de studiu pe care o face acasă. Am nevoie de timpul meu în care să studiez. De exemplu, mă duc acasă și citesc despre epoca în care se întâmplă piesa, despre anumite tipologii de oameni pe care trebuie să îi interpretez. Nu știu să explic în ce fel mă ajută concret, dar mă relaxează și îmi dă mai mult curaj. Lucrez în cunoștință de cauză.
Cum îl privești pe Leopold? Rezonezi cu el, îl apreciezi, îl detești?
Leopold, ca de altfel și alt personaj la care lucrez acum (Evgheni Vasilici Bazarov, din "Părinți și Copii") e un personaj pe muchie din perspectivă morală. E un individ care are farmecul inteligenței, lucru care îmi place. Dar povestea piesei Funia, din care Leopold e până la urmă doar un personaj, ne arată că nu de puține ori, la adăpostul farmecului și al volubilității inteligente, se ascund personaje cu adevărat nocive.
Ce te plictisește în viață? Și ce te impresionează?
Mă impresionează determinarea, temeinicia muncii... Admir oamenii care reușesc să se dedice complet lucrurilor pe care le fac și mă supăr pe mine când nu reușesc să mă dedic cât mi-aș dori.
Nu pot să spun că mă plictisește ceva anume la viață. Mi se pare un lucru interesant, faptul de a trăi, și mă bucur destul de tare de aproximativ orice. Nu mă plictisește nimic.
Comentarios